Corectură

Erorile care rezistă la trei citiri ale autorului

Autorii nu scapă greșelile de tipar din neatenție. Le ratează pentru că citesc ce au vrut să scrie, iar creierul completează golul. De aceea un document verificat de trei ori intern ajunge tot la tipar cu numele unui client scris în două feluri și cu un total care nu se potrivește cu tabelul.

Corectorul citește altfel: rar, rând cu rând, fără să știe ce ar trebui să spună propoziția. A doua trecere nu repetă prima. Ea parcurge documentul căutând doar coerența, pentru că cele mai grave erori nu sunt greșelile de ortografie, ci o cifră care se schimbă între pagina 4 și pagina 19.

• Cifre și totaluri care nu se potrivesc între text, tabele și rezumate
• Nume, termeni de produs și titluri de funcții scrise sau cu majuscule în două feluri
• Ortografie britanică și americană amestecată în același document
• Referințe încrucișate care indică o secțiune care a fost mutată
• Legende, note de subsol și antete rămase dintr-o versiune anterioară

Corectura după machetare este o lucrare separată

Un text perfect în Word se poate strica în clipa în care un designer îl curge într-o machetă. Cuvintele se despart prost pe rânduri, un paragraf își pierde ultima propoziție într-o casetă de text depășită sau un titlu ajunge singur la baza paginii. Nimic din acestea nu există în manuscris, așa că o corectură pe manuscris nu le poate prinde.

Marcăm fișierele proiectate cu adnotări PDF standard, fiecare fixată în locul exact, astfel încât designerul să le poată parcurge fără să interpreteze notele cuiva. Pentru rapoarte lungi recomandăm ambele: o corectură a textului final, apoi o verificare mai ușoară a machetei proiectate față de acesta. A doua verificare este rapidă și este cea care prinde ce se tipărește de fapt.